Căutare
Căutare rapidă :

Recomandări
Foto
Video
Hărţi
Trasee
Articole
Recomandări WEB
Testing 123
RO
EN
ALBUME FOTO
TRASEE
INFO VÂRF
INFO MUNŢI
Rodnei 2011
67 fotografii
Munţii Rodnei 2011 - Zănoaga Caiilor
Zănoaga Caiilor
Ciucaş 1983
Anul 1983 a fost ultimul din perioada adolescenţei-tinereţii, după care au urmat aproape 10 ani de pauză în excursiile pe munte. Motivele au fost de natură familiară, copiii în special. Dar asta era mai puţin...
vezi text complet
Munţii Făgăraş
vârful Mircii Munţii Făgăraş - vârful Mircii
Munţii Ţarcu
Sunt situaţi în extrema vestică a Carpaţilor Meridionali. Se învecinează cu munţii Retezat la Est, munţii Godeanu la Sud-Est şi Muntele Mic la Vest. De altfel Muntele Mic este considerat uneori ca făcând parte din munţii...
vezi detalii
un articol

Piatra Craiului 2000

Deşi pentru anul 2000 amintirile mai puternice sunt despre Iezer-Păpuşa şi Ciucaş, nu aş vrea să uit totuşi scurta aventură din Piatra-Craiului, mai ales că a reprezentat o premieră. Ziceam că a fost o premieră prin faptul că era prima oară când am parcurs zona centrală, între şaua Grind şi şaua Padinei Închise, integral. Până pe vf.La Om mai fusesem precum şi până în şaua Padinei Închise. Dacă în celelalte două masive pozele au ieşit prost, aici nu au ieşit deloc (doar două şi alea vai de ele). Neştiind exact de cât timp aveam nevoie am fost în permanenţă în criză de timp (în subconştient !), şi cred că din acest motiv nici nu am făcut mai multe poze. Acest traseu a mai fost făcut şi re-făcut în mai mulţi ani după aceea. Un album cu fotografii recente ar fi : Piatra Craiului 2009 (vezi album... ).

1. Spârla - La Lanţuri - şaua Grind - La Om - vf. Ascuţit - şaua Padinei Închise - brâna Caprelor - Diana
   
Traseul de creastă în sine nu este foarte lung, dar trebuie avut în vedere că se consumă mult timp şi cu urcatul şi coborâtul din creastă care nu este uşor, având în vedere diferenţa de cotă dintre Plaiul Foii şi creastă de peste 1000 m. Singurul avantaj este că se poate parcurge cu echipament minim plus ceva de mâncare şi apă. Apa este şi ea o problemă serioasă, parcurgerea traseului necesitând în medie 8-10 ore din care 95 % fără posibilitatea de a reface rezerva de apă. De accea va fi necesar să luăm apă după necesitatea fiecăruia : mie de exemplu îmi ajung 2 litri dar am făcut acest traseu cu persoane care cu greu le-au ajuns 6 litri !
Pentru a ajunge în creastă şi a parcurge acest traseu (plecând de la Plaiul Foii) sunt două variante, eu însă am preferat-o de fiecare dată pe cea cu urcare pe la Spârla - Şaua Grind. Şi asta nu din lipsă de imaginaţie ci dintr-un calcul simplu : porţiunea cea mai dificilă din tot traseul este fără îndoială (părerea mea), între Zaplaz şi Şaua Grind, adică porţiunea numită "La Lanţuri", care pe o porţiune cu diferenţă de nivel de 600 m, prezintă multe zone dificile; de aceea această zonă prefer să o parcurg în urcare (mi se pare mai uşor) şi în prima parte când sunt mai odihnit şi nu după 7-8 ore de traseu, ţinând cont că nici traseul de creastă nu e tocmai o plimbare. Această alegere mi s-a confirmat ca fiind corectă atunci când am fost nevoit să cobor porţiunea "La Lanţuri" venind de pe "Brâul de Mijloc". Dar repet : este doar o părere personală şi sunt convins că sunt persoane pentru care acest lucru e nesemnificativ.
Revenind la descrierea excursiei, am plecat de la Plaiul Foii devreme, acest aspect fiind şi el important de avut în vedere : excursia durează în medie 10 ore în condiţii bune la care se mai pot adăuga 2-3 ore în condiţii de vreme nefavorabilă (ceaţă, ploaie) şi e de preferat să nu ne prindă întunericul pe drum. Traseul parcurge o porţiune pe valea Tămaşului pe drum forestier, apoi părăseşte drumul înspre stânga de unde începem să urcăm pe valea Spârlei ceva mai lejer la început. În apropiere de izvorul Spârlei intrăm în pădure, iar de la izvor urcuşul devine mai abrupt şi obositor. Aici este şi ultimul loc unde mai găsim apă !! Vom ajunge în poiana ce găzduieşte refugiul Spârla, refugiu ce are şi el o istorie tumultoasă. Până de curând, când a ars şi a fost înlocui cu unul semisferic de fibră de sticlă, era locul în care îşi făceau "veacul" mulţi turişti care foloseau refugiul pe post de cabana cu cazare gratuită. Mai gravă era mizeria ce se strângea în refugiu şi în jurul lui.
De la refugiu mai urcăm încă o porţiune prin pădure, până la intersecţia cu traseul ce duce la Marele Grohotiş. De aici urmăm poteca din stânga ce continuă prin jnepeniş până la un prim urcuş prin grohotiş. Aceste urcuşuri prin grohotiş sunt mai dificile decât par, instabilitatea potecii fiind un factor de stres suplimentar. Ajungem astfel la baza unei formaţiuni stâncoase numită "Zaplaz" pe care o ocolim în urcare prin stânga. Ajunşi la baza Zaplazului, vom urca prin spatele lui printr-un horn ajutaţi şi de primele "lanţuri". Ghilimelele vor să sublinieze faptul că denumirea de "lanţuri" este de fapt simbolică şi foloseşte din "inerţie" probabil din vremea când acestea erau chiar lanţuri şi nu şufă metalică cum se foloseşte în prezent (lanţurile nu au dispărut chiar în totalitate !).
Deasupra Zaplazului lăsăm în urmă şi ultima zonă "verde". De aici putem admira o zonă vastă ce cuprinde masivul Iezer-Păpuşa dar şi culmea şerpuitoare a Făgăraşului. Mai aproape zărim refugiul Spârla dar şi mai departe Plaiul Foii. Traseul este "amestecat" şi are de toate : zone cu aspect de brână, hornuri ce presupun căţărare cu sau fără "lanţuri", grohotiş instabil dar mai presus de toate, zone în care suntem obligaţi să "încălecăm" stânci sub care se deschid "prăpăstii". Aceste "prăpăstii" au în general între 3 şi 10 m dar la faţa locului par mult mai mari şi mai periculoase. Oricum eu cred că, de la mai mult de 1 - 1,5 m, orice cădere este periculoasă (şi asta dacă cazi în picioare)!! Aceste porţiuni sunt însă bine dotate cu "lanţuri" şi nu avem de ce să ne facem probleme. Este totuşi o porţiune care nu o recomand celor care au "rău de înălţime" !! Pentru ceilalţi, este o porţiune care merită tot efortul de a o parcurge ! Ultima urcare pe "lanţuri" ne va scoate în şaua Grind.
Am ajuns în traseul de creastă. Acest traseu este unic din mai multe puncte de vedere (frumuseţe, dificultate etc...), unul fiind şi acela că este singurul traseu de creastă care nu este marcat cu bandă (roşie de obicei), ci cu punct roşu !! În şaua Grind este un loc unde ne putem odihni puţin, prilej şi de a admira panorama ce ne înconjoară, cele mai importante obiective fiind Bucegi, Făgăraş, Iezer-Păpuşa. Tot aici găsim şi un refugiu care nu-mi amintesc dacă era deja în 2000. Un urcuş uşor ne duce pe cel mai înalt vârf din Piatra Craiului, vf.La Om un loc de făcut poze dar şi de admirat toată creasta până la şaua Funduri spre sud sau vf.Turnuri şi Piatra Mică spre nord.
Urmează partea cea mai interesanta a traseului dar care e greu de povestit în general ! Pentru cine a fost acolo e uşor de înţeles, pentru cine nu, e greu de explicat frumuseţea şi sălbăticia celor şapte vârfuri pe care le vom urca şi coborî până la şaua Padinei Închise. Doar fotografiile pot fi de ceva ajutor. Senzaţia deosebită o ai atunci când, coborând de pe un vârf şi ai în faţă vârful următor pe care trebuie să urci şi şaua ce le desparte, nu-ţi poţi imagina cum vei urca pe următorul vârf. Această senzaţie pe care am avut-o de fiecare dată când am parcurs traseul, este provocată de faptul ca aceste urcuşuri/coborâşuri sunt foarte abrupte de multe ori necesitând căţărare. Mai mult, dacă pe un astfel de urcuş zăreşti pe cineva în potecă, ai senzaţia că e "agăţat / suspendat" undeva !
Privit din "profil", acest traseu seamănă cu dinţii unui fierăstrău, poteca urcând şi coborând fiecare vârf în parte. Efectul este că, deşi diferenţa de cotă dintre primul şi ultimul vârf e aproape nesemnificativă, urcatul şi coborâtul pe fiecare din ele ne va pune serios la încercare condiţia fizică. Aici se va dovedi preţioasă apa despre care pomeneam mai devreme, mai ales dacă avem parte şi de o zi însorită. Pe vf.Ascuţit există şi aici un refugiu, loc de odihnă dar şi de admirat iarăşi panorama. De la vf.Ascuţit traseul începe să piardă altitudine (dar în acelaşi stil sus-jos) până în şaua Padinei Închise unde întâlnim traseul ce urcă de la Diana.
Este momentul să părăsim traseul de creastă şi să începem coborârea. După ce coborâm prin jnepeniş până în Strunga Izvorului, traseul de coborâre se desparte în două, unul prin stânga şi unul prin dreapta culmii Diana. Ca dificultate şi durată cele două trasee sunt aproape identice, cu diferenţa că cel prin Brâna Caprelor (dreapta) are parcă mai mai puţin grohotiş de coborât. Traseele se întâlnesc în poiana refugiului Diana, de unde poteca comună va coborî de acum prin pădure pe valea Urşilor, până în drumul forestier ce duce la Plaiul Foii. Aici încheiem unul din cele mai frumoase trasee din munţii noştrii, traseu asupra căruia voi reveni cu alte poveşti şi mai important cu mai multe fotografii.