Căutare
Căutare rapidă :

Recomandări
Foto
Video
Hărţi
Trasee
Articole
Recomandări WEB
Testing 123
RO
EN
ALBUME FOTO
TRASEE
INFO VÂRF
INFO MUNŢI
Făgăraş 2003
20 fotografii
Munţii Făgăraş 2003 - Din şosea
Din şosea
Ciucaş 1983
Anul 1983 a fost ultimul din perioada adolescenţei-tinereţii, după care au urmat aproape 10 ani de pauză în excursiile pe munte. Motivele au fost de natură familiară, copiii în special. Dar asta era mai puţin...
vezi text complet
Munţii Făgăraş
vârful Văiuga Munţii Făgăraş - vârful Văiuga
Munţii Piatra Craiului
Sunt situaţi în partea estică a Carpaţilor Meridionali. Se învecinează cu munţii Bucegi la Est, munţii Făgăraş şi Iezer-Păpuşa la Vest şi cu munţii Leaota la Sud-Est. Deşi altitudinea maximă depăşeşte doar 2200m, o parte din...
vezi detalii
un articol

Rodnei 2002

După "preludiu" din Călimani, continuăm vacanţa din 2002 în munţii Rodnei. Reveneam aici după mai bine de 20 de ani, amintirile fiind destul de vagi, una din ele respectiv cabana Puzdrele, fiind distrusă definitiv după câţiva ani când a fost refăcută. Am ajuns acum în complexul turistic Borşa dinspre Vatra Dornei.

1. complex Borşa - cascada Cailor - şaua Stiol - şaua Gărgălău - şaua Galaţului
2. şaua Galaţului - tarniţa Bârsanului - Negoiasa - Obârşia Rebrii - tarniţa La Cruce
3. tarniţa La Cruce - Rebra - Buhăescu - Pietrosu - Borşa
 
Complexul turistic Borşa este de fapt o aglomeraţie de hoteluri (majoritatea goale sau în reconstrucţie) şi vile particulare ce dispun de un spaţiu minim în jurul lor. Oferă însă cel puţin un confort decent la preţuri ce nu sperie. Cum nu există nici un camping în zonă, a trebuit să acceptăm oferta unui localnic pentru o cameră. Prima destinaţie a fost Pietrosul Rodnei, urmând să revenim şi să mai încercăm o excursie pe la vârful Ineu. Am pornit bine echipaţi spre Cascada Cailor traseu care din păcate de la ieşirea din complex era foarte ambiguu: lipsesc marcajele deşi se intersectează mai multe poteci. Reuşim să rătăcim poteca (din fericire nu şi direcţia) şi până la cascadă ne cam chinuim pe albia râului. În apropierea cascadei reuşim să dibuim din nou poteca. Tot aici se poate ajunge pe o potecă ce vine de la capătul telescaunului ce pleacă din complex. Cum de la capătul telescaunului se coboară binişor, mulţi preferă să coboare pe unde am urcat noi deşi şi-au plătit şi drumul de întoarcere cu telescaunul.
După o scurtă pauză, pornim într-un urcuş ce se va dovedi destul de obositor cu echipamentul în spate. Ajungem în final sus pe platou, în şaua Stiol, fericiţi ca am depăşit măcar zona 'civilizată'. Vom fi însă neplăcut surprinşi să constatăm că aici se ajunge lejer (dinspre Pasul Prislop) cu orice maşină. Maşini şi lume care altfel n-ar fi ajuns până aici pe unde am urcat noi. Ne continuăm drumul înspre dreapta deşi şi aici lipseşte orice indicator. Poteca este însă foarte evidentă, fiind bătută de cei ce merg până la izvoarele Bistriţei. Traseu lejer cu pante line, în apropierea crestei intrăm într-o zonă de jnepeniş ce se termina sub Şaua Gărgălău. Sub şaua Gărgălău este un loc excelent de campare, ferit şi cu apa potabilă.
Noi vom face doar o pauză de masă, după care urcăm până în şaua Gărgălău unde întâlnim şi traseul de creastă. Peisaj excelent deşi partea de est şi sud e acoperită de nori negri ce ne dau fiori. Ne continuăm drumul spre şaua Galaţului ce pare a fi foarte aproape ! Traseul este bine marcat şi uşor de parcurs. Ajunşi în şaua Galaţului constatăm că, deşi un loc bun de campare ar fi, nu găsim izvorul figurat pe hartă. Vom coborî înspre fosta cabană Puzdrele aproximativ 30 de minute pentru a găsi o sursă de apă. Adăpostiţi sub vârful Galaţului vom petrece sfârşitul zilei printre afine . Privind harta constatăm ca nu am mers prea mult, deşi ne-au fost necesare câteva ore bune! Am pierdut timp preţios până la cascadă dar şi la urcuşul în şaua Stiol.
Ne trezim de dimineaţă cu intenţia de a ajunge până la tarniţa 'La cruce'. Ceaţa acoperă vârfurile din jur. Ne grăbim să ne strângem corturile, deşi încă umede, fiindcă nu ştim exact ce ne aşteaptă. Revenim în şaua Galaţului într-un urcuş mai abrupt la început. De aici urmează un nou urcuş susţinut până pe vârful Galaţului. Acesta se va dovedi de fapt, singurul urcuş peste un vârf pentru ziua respectivă. Ajunşi pe vârf, suntem înconjuraţi de ceaţă ceea ne răpeşte din păcate o parte din peisaj. Coborâm de pe vârf şi parcurgem pe la poale vârful Laptelui, apoi întâlnim un traseu ce vine din dreapta dinspre Puzdrele. Ocolim prin stânga vârful Puzdrele într-un cerc larg ce ne scoate în Tarniţa Bârsanului. Apar şi primii stropi de ploaie care se mulţumesc doar să ne sperie puţin.
În faţa noastră se profilează vârful Negoiasa Mare pe îl ocolim prin dreapta. Toate vârfurile ce vor urma au o variantă de traseu şi peste vârful respectiv. Variantele ocolitoare par mai bătute şi având în vedere greutatea echipamentului le-am preferat pe acestea din urmă. Ajungem în tarniţa Negoieselor, în continuare ocolim tot prin dreapta un alt vârf, vârful Repede. În căldarea largă formată de creasta ce leagă vârful Repede şi vârful Cormaia găsim un loc potrivit pentru pauza de masă. Urmează un urcuş pe poala vârfului Cormaia, până în şaua ce-l desparte pe acesta din urmă de vârful Obârşia Rebrii. Foarte curând zărim însă tarniţa 'La cruce' fiind siguri că ne apropiem de obiectivul final. O coborâre fără dificultăţi ne scoate in tarniţa respectivă.
Din stânga o potecă largă vine dinspre muntele Bătrâna, în faţă urcuşul pe vârful Rebra, în dreapta se profilează câteva poteci nemarcate. Aparent s-ar putea campa şi aici dar nu este apă şi pare cam expus în caz de furtună. Preferăm să coborâm în dreapta în căldarea largă a Buhăescului, unde găsim apă şi e mult mai ferit. La sud şi vest suntem străjuiţi de vârfurile Obârşia Rebrii, Rebra, Buhăescu şi ceva mai în spate Pietrosu. După efortul depus ne resimţim putin. Se pare că instalarea noastră a mai atras şi pe alţii. Până în seară s-au mai strâns câteva corturi în jurul nostru, majoritatea străini. Noaptea s-a dovedit foarte 'neliniştită' cu ceva ploaie dar mai ales cu vânt ce ne-a cam fluturat foliile de plastic de pe cort. Sus în crestă ar fi fost si mai grav.
După o noapte puţin cam zbuciumată din punct de vedere al vremii, ne trezim iar cu graba de a pleca. Corturile sunt ude deşi au avut plasticurile pe ele. Soarele ajunge aici prea târziu ca să-l mai aşteptăm să ne usuce corturile. Urcăm printre bolovani, pe o potecă imaginară, până în tarniţa 'La cruce'. De aici urcuş până sub vârful Rebra unde se desparte traseul nostru (dreapta) de cel de creasta (stânga). Poteca va ocoli prin dreapta vârful Rebra şi ne scoate în curmătura Buhăescului. În spatele nostru se zăreşte lacul lângă care am înnoptat. Din curmătura Buhăescului urmează un nou urcuş pe vârful Buhăescu. Ceaţă groasă mai ales înspre sud si vest. Înspre nord printre stânci, zărim căldarea largă a Buhăescului.
Poteca va ocoli prin dreapta vârful pe care urcăm, ajunge într-o mică şa, de unde poteca trece pe versantul din stânga (vestic) al vârfului Buhăescu. Dacă luăm în considerare această şa, bine conturată de altfel, am putea spune ca sunt două vârfuri Buhăescu (care au şi cote diferite !). Ocolind vârful Buhăescu (II !) ne apropiem de curmătura Pietrosului spre care vom coborî printr-o zonă mai expusă (poteca îngustă şi înclinată !). De aici în stânga deja se zăreşte oraşul Borşa, iar în dreapta tăurile Buhăiescului. Ultimul urcuş va fi pe vârful Pietrosu. Vom urca iar la limita ceţii care acoperă aproape tot în stânga deşi în dreapta noastră înspre vârful Zanoaga Iezerului, este soare.
Ajungem la răscrucea cu traseul ce vine dinspre staţia Meteo, unde lăsăm bagajele şi mai urcăm puţin până pe vârful Pietrosu. Ceaţa s-a mai risipit astfel că putem vedea de jur împrejur. Excelentă privelişte ! Revenim în potecă şi începem o coborâre abruptă în serpentine scurte, ce ajunge la lacul Iezer în apropierea staţiei Meteo. Lângă staţia Meteo câteva corturi. Facem o scurtă pauză după care ne punem din nou în mişcare. De aici urmăm drumul forestier. Este din ce in ce mai cald şi drumul până în oraş se va dovedi extrem de lung şi obositor cu rucsacii în spate. Ajungem aproape 'dărâmaţi' în oraş de unde mai facem ceva provizii apoi cu un maxi-taxi ajungem la locul nostru de cazare din complex.
Această excursie a fost repetată în 2008, cu diferenţa că plecarea s-a făcut din pasul Prislop şi nu din Borşa, fotografiile se găsesc în albumul : Rodnei 2008 (vezi album... ). Cum spuneam la început, intenţia noastră a fost să parcurgem şi cealaltă jumătate de creastă dintre lacul Lala şi şaua Gărgălău. Mai mult chiar, am ajuns pe valea Lalei şi am început să urcăm dar a început ploaia. Am găsit să ne adăpostim la o cabană forestieră câteva ore, dar cum ploaia nu a încetat, am fost nevoiţi să facem cale întoarsă. Vremea a fost şi în zilele următoare tot nefavorabilă, aşa că ne-am "mutat" în Ceahlău.